epila
Romanian
Etymology
From French épiler.
Verb
a epila (third-person singular present epilează, past participle epilat) 1st conj.
- to epilate
Conjugation
conjugation of epila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a epila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | epilând | ||||||
| past participle | epilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | epilez | epilezi | epilează | epilăm | epilați | epilează | |
| imperfect | epilam | epilai | epila | epilam | epilați | epilau | |
| simple perfect | epilai | epilași | epilă | epilarăm | epilarăți | epilară | |
| pluperfect | epilasem | epilaseși | epilase | epilaserăm | epilaserăți | epilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să epilez | să epilezi | să epileze | să epilăm | să epilați | să epileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | epilează | epilați | |||||
| negative | nu epila | nu epilați | |||||