emoționa
Romanian
Etymology
Borrowed from French émotionner.
Verb
a emoționa (third-person singular present emoționează, past participle emoționat) 1st conj.
- (transitive) to move emotionally
- (reflexive) to be overwhelmed by emotion
Conjugation
conjugation of emoționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a emoționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | emoționând | ||||||
| past participle | emoționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | emoționez | emoționezi | emoționează | emoționăm | emoționați | emoționează | |
| imperfect | emoționam | emoționai | emoționa | emoționam | emoționați | emoționau | |
| simple perfect | emoționai | emoționași | emoționă | emoționarăm | emoționarăți | emoționară | |
| pluperfect | emoționasem | emoționaseși | emoționase | emoționaserăm | emoționaserăți | emoționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să emoționez | să emoționezi | să emoționeze | să emoționăm | să emoționați | să emoționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | emoționează | emoționați | |||||
| negative | nu emoționa | nu emoționați | |||||