duoden
Romanian
Etymology
From French duodénum
Noun
duoden n (uncountable)
- duodenum
Declension
declension of duoden (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) duoden | duodenul |
genitive/dative | (unui) duoden | duodenului |
vocative | duodenule |