dopuleț
Romanian
Etymology
From dop + -uleț.
Noun
dopuleț n (plural dopulețe)
- Diminutive of dop
Declension
Declension of dopuleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dopuleț | dopulețul | (niște) dopulețe | dopulețele |
genitive/dative | (unui) dopuleț | dopulețului | (unor) dopulețe | dopulețelor |
vocative | dopulețule | dopulețelor |