dizgrațios
Romanian
Etymology
From French disgracieux
Adjective
dizgrațios m or n (feminine singular dizgrațioasă, masculine plural dizgrațioși, feminine and neuter plural dizgrațioase)
- disgraceful
Declension
Declension of dizgrațios
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | dizgrațios | dizgrațioasă | dizgrațioși | dizgrațioase | ||
| definite | dizgrațiosul | dizgrațioasa | dizgrațioșii | dizgrațioasele | |||
| genitive/ dative | indefinite | dizgrațios | dizgrațioase | dizgrațioși | dizgrațioase | ||
| definite | dizgrațiosului | dizgrațioasei | dizgrațioșilor | dizgrațioaselor | |||