distonare
Romanian
Etymology
From distona + -re.
Noun
distonare f (plural distonări)
- disagreement
Declension
Declension of distonare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) distonare | distonarea | (niște) distonări | distonările |
genitive/dative | (unei) distonări | distonării | (unor) distonări | distonărilor |
vocative | distonare, distonareo | distonărilor |
References
- distonare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN