deșănțare
Romanian
Etymology
From deșănța + -re.
Noun
deșănțare f (plural deșănțări)
- immorality
Declension
Declension of deșănțare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) deșănțare | deșănțarea | (niște) deșănțări | deșănțările |
genitive/dative | (unei) deșănțări | deșănțării | (unor) deșănțări | deșănțărilor |
vocative | deșănțare, deșănțareo | deșănțărilor |