deșteptăciune
Romanian
Etymology
From deștept + -ăciune.
Pronunciation
- IPA(key): /deʃ.tep.təˈt͡ʃju.ne/
Noun
deșteptăciune f (uncountable)
- intelligence, cleverness
- clever, witty remark (sometimes used ironically)
Declension
declension of deșteptăciune (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) deșteptăciune | deșteptăciunea |
| genitive/dative | (unei) deșteptăciuni | deșteptăciunii |
| vocative | deșteptăciune, deșteptăciuneo | |
Synonyms
- (capacity of mind): inteligență, intelect, judecată, minte
Related terms
- deștept
- deștepta
- deșteptare
- deșteptat
See also
- creier
References
- deșteptăciune in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)