concasa
Romanian
Etymology
From French concasser.
Verb
a concasa (third-person singular present concasează, past participle concasat) 1st conj.
- to crush
Conjugation
conjugation of concasa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a concasa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | concasând | ||||||
| past participle | concasat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | concasez | concasezi | concasează | concasăm | concasați | concasează | |
| imperfect | concasam | concasai | concasa | concasam | concasați | concasau | |
| simple perfect | concasai | concasași | concasă | concasarăm | concasarăți | concasară | |
| pluperfect | concasasem | concasaseși | concasase | concasaserăm | concasaserăți | concasaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să concasez | să concasezi | să concaseze | să concasăm | să concasați | să concaseze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | concasează | concasați | |||||
| negative | nu concasa | nu concasați | |||||