dezlănțui
Romanian
Etymology
dez- + lanț + -ui, calque of French déchaîner.
Verb
a dezlănțui (third-person singular present dezlănțuie, past participle dezlănțuit) 4th conj.
- to unchain
- (figuratively) to unleash, unbridle, release, set free
- (reflexive, figuratively) to burst; to rage, wreak havoc on
Conjugation
conjugation of dezlănțui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a dezlănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dezlănțuind | ||||||
| past participle | dezlănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dezlănțui | dezlănțui | dezlănțuie | dezlănțuim | dezlănțuiți | dezlănțuie | |
| imperfect | dezlănțuiam | dezlănțuiai | dezlănțuia | dezlănțuiam | dezlănțuiați | dezlănțuiau | |
| simple perfect | dezlănțuii | dezlănțuiși | dezlănțui | dezlănțuirăm | dezlănțuirăți | dezlănțuiră | |
| pluperfect | dezlănțuisem | dezlănțuiseși | dezlănțuise | dezlănțuiserăm | dezlănțuiserăți | dezlănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dezlănțui | să dezlănțui | să dezlănțuie | să dezlănțuim | să dezlănțuiți | să dezlănțuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dezlănțuie | dezlănțuiți | |||||
| negative | nu dezlănțui | nu dezlănțuiți | |||||