desperător
Romanian
Etymology
From despera + -tor.
Adjective
desperător m or n (feminine singular desperătoare, masculine plural desperători, feminine and neuter plural desperătoare)
- causing desperation
Declension
Declension of desperător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | desperător | desperătoare | desperători | desperătoare | ||
definite | desperătorul | desperătoarea | desperătorii | desperătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | desperător | desperătoare | desperători | desperătoare | ||
definite | desperătorului | desperătoarei | desperătorilor | desperătoarelor |
References
- desperător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN