descânta
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin discantāre, present active infinitive of discantō, from Latin dis- + cantō. Compare Aromanian discãntu, discãntari, Friulian discjantâ (“disenchant, awaken, make wiser”), Venetian descantar (“wake up, sharpen up”); cf. also French déchanter.
Verb
a descânta (third-person singular present descântă, past participle descântat) 1st conj.
- to cast a spell over, bewitch
- to charm away or heal with magic words, such as an illness
- to seduce with words
Conjugation
conjugation of descânta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descânta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descântând | ||||||
| past participle | descântat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descânt | descânți | descântă | descântăm | descântați | descântă | |
| imperfect | descântam | descântai | descânta | descântam | descântați | descântau | |
| simple perfect | descântai | descântași | descântă | descântarăm | descântarăți | descântară | |
| pluperfect | descântasem | descântaseși | descântase | descântaserăm | descântaserăți | descântaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descânt | să descânți | să descânte | să descântăm | să descântați | să descânte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descântă | descântați | |||||
| negative | nu descânta | nu descântați | |||||
Synonyms
- fermeca, vrăji
Derived terms
- descântare
Related terms
- încânta
- cânta