descununare
Romanian
Etymology
From descununa + -re.
Noun
descununare f (plural descununări)
- divorce
Declension
Declension of descununare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) descununare | descununarea | (niște) descununări | descununările |
genitive/dative | (unei) descununări | descununării | (unor) descununări | descununărilor |
vocative | descununare, descununareo | descununărilor |
References
- descununare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN