cuvântător
Romanian
Etymology
cuvânta + -ător
Noun
cuvântător m (plural cuvântători)
- one that can speak
Declension
Declension of cuvântător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cuvântător | cuvântătorul | (niște) cuvântători | cuvântătorii |
genitive/dative | (unui) cuvântător | cuvântătorului | (unor) cuvântători | cuvântătorilor |
vocative | cuvântătorule | cuvântătorilor |