cucuțică
Romanian
Etymology
From cucută + -ică.
Noun
cucuțică f (plural cucuțele)
- Diminutive of cucută
Declension
Declension of cucuțică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cucuțică | cucuțica | (niște) cucuțele | cucuțelele |
genitive/dative | (unei) cucuțele | cucuțelei | (unor) cucuțele | cucuțelelor |
vocative | cucuțică, cucuțico | cucuțelelor |
References
- cucuțică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN