cuceritură
Romanian
Etymology
From cuceri + -ură.
Noun
cuceritură f (plural cucerituri)
- (obsolete) conquest
Declension
Declension of cuceritură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cuceritură | cuceritura | (niște) cucerituri | cuceriturile |
genitive/dative | (unei) cucerituri | cuceriturii | (unor) cucerituri | cuceriturilor |
vocative | cuceritură, cucerituro | cuceriturilor |
References
- cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN