conglăsui
Romanian
Etymology
From con- + glăsui. Calque of German übereinstimmen or Calque of Russian согласиться (soglasitʹsja).
Verb
a conglăsui (third-person singular present conglăsuiește, past participle conglăsuit) 4th conj.
- (dated) to concur, to agree
Conjugation
conjugation of conglăsui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a conglăsui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | conglăsuind | ||||||
| past participle | conglăsuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | conglăsuiesc | conglăsuiești | conglăsuiește | conglăsuim | conglăsuiți | conglăsuiesc | |
| imperfect | conglăsuiam | conglăsuiai | conglăsuia | conglăsuiam | conglăsuiați | conglăsuiau | |
| simple perfect | conglăsuii | conglăsuiși | conglăsui | conglăsuirăm | conglăsuirăți | conglăsuiră | |
| pluperfect | conglăsuisem | conglăsuiseși | conglăsuise | conglăsuiserăm | conglăsuiserăți | conglăsuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să conglăsuiesc | să conglăsuiești | să conglăsuiască | să conglăsuim | să conglăsuiți | să conglăsuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | conglăsuiește | conglăsuiți | |||||
| negative | nu conglăsui | nu conglăsuiți | |||||