ciobăncuță
Romanian
Etymology
From ciobancă + -uță, from cioban.
Noun
ciobăncuță f (plural ciobăncuțe)
- Diminutive of ciobancă
Declension
Declension of ciobăncuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciobăncuță | ciobăncuța | (niște) ciobăncuțe | ciobăncuțele |
genitive/dative | (unei) ciobăncuțe | ciobăncuței | (unor) ciobăncuțe | ciobăncuțelor |
vocative | ciobăncuță, ciobăncuțo | ciobăncuțelor |