chitanțier
Romanian
Etymology
chitanță + -ier
Noun
chitanțier n (plural chitanțiere)
- receipt book
Declension
Declension of chitanțier
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) chitanțier | chitanțierul | (niște) chitanțiere | chitanțierele |
genitive/dative | (unui) chitanțier | chitanțierului | (unor) chitanțiere | chitanțierelor |
vocative | chitanțierule | chitanțierelor |