chidruț
Romanian
Etymology
From chidru + -uț.
Noun
chidruț m (plural chidruți)
- Diminutive of chidru
Declension
Declension of chidruț
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) chidruț | chidruțul | (niște) chidruți | chidruții |
| genitive/dative | (unui) chidruț | chidruțului | (unor) chidruți | chidruților |
| vocative | chidruțule | chidruților | ||
References
- chidruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN