cetăra
Romanian
Verb
a cetăra (third-person singular present ceatără, past participle cetărat) 1st conj.
- Obsolete form of cetera.
Conjugation
conjugation of cetăra (first conjugation, no infix)
infinitive | a cetăra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cetărând | ||||||
past participle | cetărat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cetăr | cetări | cetără | cetărăm | cetărați | cetără | |
imperfect | cetăram | cetărai | cetăra | cetăram | cetărați | cetărau | |
simple perfect | cetărai | cetărași | cetără | cetărarăm | cetărarăți | cetărară | |
pluperfect | cetărasem | cetăraseși | cetărase | cetăraserăm | cetăraserăți | cetăraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cetăr | să cetări | să cetăre | să cetărăm | să cetărați | să cetăre | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cetără | cetărați | |||||
negative | nu cetăra | nu cetărați |
References
- cetăra in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN