cercător
Romanian
Etymology
From cerca + -ător.
Noun
cercător m (plural cercători)
- (dated) seeker, trier
Declension
Declension of cercător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cercător | cercătorul | (niște) cercători | cercătorii |
genitive/dative | (unui) cercător | cercătorului | (unor) cercători | cercătorilor |
vocative | cercătorule | cercătorilor |