cercuț
Romanian
Etymology
From cerc + -uț.
Noun
cercuț n (plural cercuțuri)
- Diminutive of cerc
Declension
Declension of cercuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cercuț | cercuțul | (niște) cercuțuri | cercuțurile |
genitive/dative | (unui) cercuț | cercuțului | (unor) cercuțuri | cercuțurilor |
vocative | cercuțule | cercuțurilor |