cenobit
Romanian
Etymology
From French cénobite
Noun
cenobit m (plural cenobiți)
- cenobite
Declension
Declension of cenobit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cenobit | cenobitul | (niște) cenobiți | cenobiții |
genitive/dative | (unui) cenobit | cenobitului | (unor) cenobiți | cenobiților |
vocative | cenobitule | cenobiților |