ceasornicar
Romanian
Etymology
From ceasornic (“timepiece”) + -ar.
Pronunciation
- IPA(key): [t͡ʃe̯a.sor.niˈkar]
Noun
ceasornicar m (plural ceasornicari)
- watchmaker, clockmaker
Declension
Declension of ceasornicar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ceasornicar | ceasornicarul | (niște) ceasornicari | ceasornicarii |
genitive/dative | (unui) ceasornicar | ceasornicarului | (unor) ceasornicari | ceasornicarilor |
vocative | ceasornicarule | ceasornicarilor |
Derived terms
- ceasornicărie
Related terms
- ceas
References
- ceasornicar in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)