ceasloveț
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic часословець (časoslovecĭ).
Noun
ceasloveț n (plural ceaslovețe)
- (obsolete) prayer book
Declension
Declension of ceasloveț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ceasloveț | ceaslovețul | (niște) ceaslovețe | ceaslovețele |
genitive/dative | (unui) ceasloveț | ceaslovețului | (unor) ceaslovețe | ceaslovețelor |
vocative | ceaslovețule | ceaslovețelor |
References
- ceasloveț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN