carricatus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of carricō
Participle
carricātus m (feminine carricāta, neuter carricātum); first/second declension
- loaded
Declension
First/second declension.
Number | Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
Nominative | carricātus | carricāta | carricātum | carricātī | carricātae | carricāta | |
Genitive | carricātī | carricātae | carricātī | carricātōrum | carricātārum | carricātōrum | |
Dative | carricātō | carricātae | carricātō | carricātīs | carricātīs | carricātīs | |
Accusative | carricātum | carricātam | carricātum | carricātōs | carricātās | carricāta | |
Ablative | carricātō | carricātā | carricātō | carricātīs | carricātīs | carricātīs | |
Vocative | carricāte | carricāta | carricātum | carricātī | carricātae | carricāta |