capriciu
Romanian
Etymology
From French caprice
Noun
capriciu n (plural capricii)
- whim
Declension
Declension of capriciu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) capriciu | capriciul | (niște) capricii | capriciile |
genitive/dative | (unui) capriciu | capriciului | (unor) capricii | capriciilor |
vocative | capriciule | capriciilor |
Related terms
- capricios