canță
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian kanca.
Noun
canță f (plural canțăe)
- mare (an adult female horse)
Declension
Declension of canță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) canță | canța | (niște) canțăe | canțăele |
genitive/dative | (unei) canțăe | canțăei | (unor) canțăe | canțăelor |
vocative | canță, canțo | canțăelor |
References
- canță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN