canonit
Romanian
Etymology
Past participle of canoni.
Adjective
canonit m or n (feminine singular canonită, masculine plural canoniți, feminine and neuter plural canonite)
- tormented
Declension
Declension of canonit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | canonit | canonită | canoniți | canonite | ||
definite | canonitul | canonita | canoniții | canonitele | |||
genitive/ dative | indefinite | canonit | canonite | canoniți | canonite | ||
definite | canonitului | canonitei | canoniților | canonitelor |
Verb
canonit (past participle of canoni)
- past participle of canoni
References
- canonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN