caniculus
Latin
Etymology
From canis (“dog”) + -culus.
Noun
canīculus m (genitive canīculī); second declension
- diminutive of canis
- little dog
Inflection
Second declension.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | canīculus | canīculī |
Genitive | canīculī | canīculōrum |
Dative | canīculō | canīculīs |
Accusative | canīculum | canīculōs |
Ablative | canīculō | canīculīs |
Vocative | canīcule | canīculī |
Derived terms
- canīculāris