bărdăcuț
Romanian
Etymology
From bardac + -uț.
Noun
bărdăcuț n (plural bărdăcuțe)
- Diminutive of bardac
Declension
Declension of bărdăcuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bărdăcuț | bărdăcuțul | (niște) bărdăcuțe | bărdăcuțele |
genitive/dative | (unui) bărdăcuț | bărdăcuțului | (unor) bărdăcuțe | bărdăcuțelor |
vocative | bărdăcuțule | bărdăcuțelor |
References
- bărdăcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN