bănicer
Romanian
Etymology
From baniță + -ar.
Noun
bănicer m (plural băniceri)
- Diminutive of baniță
Declension
Declension of bănicer
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bănicer | bănicerul | (niște) băniceri | bănicerii |
genitive/dative | (unui) bănicer | bănicerului | (unor) băniceri | bănicerilor |
vocative | bănicerule | bănicerilor |
References
- bănicer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN