bâlbâitor
Romanian
Etymology
From bâlbâi + -tor.
Adjective
bâlbâitor m or n (feminine singular bâlbâitoare, masculine plural bâlbâitori, feminine and neuter plural bâlbâitoare)
- which babbles
Declension
Declension of bâlbâitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | bâlbâitor | bâlbâitoare | bâlbâitori | bâlbâitoare | ||
definite | bâlbâitorul | bâlbâitoarea | bâlbâitorii | bâlbâitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | bâlbâitor | bâlbâitoare | bâlbâitori | bâlbâitoare | ||
definite | bâlbâitorului | bâlbâitoarei | bâlbâitorilor | bâlbâitoarelor |
References
- bâlbâitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN