bâiguitor
Romanian
Etymology
From bâigui + -tor.
Adjective
bâiguitor m or n (feminine singular bâiguitoare, masculine plural bâiguitori, feminine and neuter plural bâiguitoare)
- muttering
Declension
Declension of bâiguitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | bâiguitor | bâiguitoare | bâiguitori | bâiguitoare | ||
definite | bâiguitorul | bâiguitoarea | bâiguitorii | bâiguitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | bâiguitor | bâiguitoare | bâiguitori | bâiguitoare | ||
definite | bâiguitorului | bâiguitoarei | bâiguitorilor | bâiguitoarelor |
References
- bâiguitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN