buruieniță
Romanian
Etymology
From buruiană + -iță.
Noun
buruieniță f (plural buruienițe)
- Diminutive of buruiană; small weed
Declension
Declension of buruieniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) buruieniță | buruienița | (niște) buruienițe | buruienițele |
genitive/dative | (unei) buruienițe | buruieniței | (unor) buruienițe | buruienițelor |
vocative | buruieniță, buruienițo | buruienițelor |
References
- buruieniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN