bunăvoință
Romanian
Etymology
bună (“good”) + voință (“will”), after Latin benevolentia.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌbu.nə.voˈin.t͡sə/
Noun
bunăvoință f (uncountable)
- benevolence
Declension
declension of bunăvoință (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| f gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (o) bunăvoință | bunăvoința |
| genitive/dative | (unei) bunăvoințe | bunăvoinței |
| vocative | bunăvoință, bunăvoințo | |
Related terms
- binevoi
- bunăvoie