brățăruță
Romanian
Etymology
From brățară + -uță.
Noun
brățăruță f (plural brățăruțe)
- Diminutive of brățară
Declension
Declension of brățăruță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) brățăruță | brățăruța | (niște) brățăruțe | brățăruțele |
genitive/dative | (unei) brățăruțe | brățăruței | (unor) brățăruțe | brățăruțelor |
vocative | brățăruță, brățăruțo | brățăruțelor |