brățucă
Romanian
Etymology
From braț + -ucă.
Noun
brățucă f (plural brățuci)
- Diminutive of braț
Declension
Declension of brățucă
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) brățucă | brățuca | (niște) brățuci | brățucile |
| genitive/dative | (unei) brățuci | brățucii | (unor) brățuci | brățucilor |
| vocative | brățucă, brățuco | brățucilor | ||
References
- brățucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN