brânuț
Romanian
Etymology
From brână + -uț.
Noun
brânuț n (uncountable)
- Diminutive of brână
Declension
declension of brânuț (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) brânuț | brânuțul |
genitive/dative | (unui) brânuț | brânuțului |
vocative | brânuțule |
References
- brânuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN