brușuț
Romanian
Etymology
From bruș + -uț.
Noun
brușuț m (uncountable)
- Diminutive of bruș
Declension
declension of brușuț (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) brușuț | brușuțul |
genitive/dative | (unui) brușuț | brușuțului |
vocative | brușuțule |
References
- brușuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN