brută
Romanian
Etymology
From French brute
Noun
brută f (plural brute)
- brute
Declension
Declension of brută
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) brută | bruta | (niște) brute | brutele |
| genitive/dative | (unei) brute | brutei | (unor) brute | brutelor |
| vocative | brută, bruto | brutelor | ||