brișcuță
Romanian
Etymology
brișcă + -uță
Noun
brișcuță f (plural brișcuțe)
- Diminutive of brișcă
Declension
Declension of brișcuță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) brișcuță | brișcuța | (niște) brișcuțe | brișcuțele |
| genitive/dative | (unei) brișcuțe | brișcuței | (unor) brișcuțe | brișcuțelor |
| vocative | brișcuță, brișcuțo | brișcuțelor | ||