brichinire
Romanian
Etymology
From brichini + -re.
Noun
brichinire f (plural brichiniri)
- (Banat) admonition
Declension
Declension of brichinire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) brichinire | brichinirea | (niște) brichiniri | brichinirile |
genitive/dative | (unei) brichiniri | brichinirii | (unor) brichiniri | brichinirilor |
vocative | brichinire, brichinireo | brichinirilor |
References
- brichinire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN