bortură
Romanian
Etymology
From borturos.
Noun
bortură f (plural borturi)
- a hollow (sunken area in something solid, such as in the trunk of a tree)
Declension
Declension of bortură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) bortură | bortura | (niște) borturi | borturile |
genitive/dative | (unei) borturi | borturii | (unor) borturi | borturilor |
vocative | bortură, borturo | borturilor |
References
- bortură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN