bordură
Romanian
Etymology
From French bordure.
Noun
bordură f (plural borduri)
- border
- curb (at the edge of a road)
Declension
Declension of bordură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) bordură | bordura | (niște) borduri | bordurile |
genitive/dative | (unei) borduri | bordurii | (unor) borduri | bordurilor |
vocative | bordură, borduro | bordurilor |