bojniță
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic божьница (božĭnica).
Noun
bojniță f (plural bojnițe)
- (paganism, obsolete) temple or shrine
Declension
Declension of bojniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) bojniță | bojnița | (niște) bojnițe | bojnițele |
genitive/dative | (unei) bojnițe | bojniței | (unor) bojnițe | bojnițelor |
vocative | bojniță, bojnițo | bojnițelor |
References
- bojniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN