boienuț
Romanian
Etymology
From boian + -uț.
Noun
boienuț m (plural boienuți)
- Diminutive of boian
Declension
Declension of boienuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) boienuț | boienuțul | (niște) boienuți | boienuții |
genitive/dative | (unui) boienuț | boienuțului | (unor) boienuți | boienuților |
vocative | boienuțule | boienuților |
References
- boienuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN