bogoboreț
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic богоборецъ (bogoborecŭ).
Noun
bogoboreț m (plural bogoboreți)
- (obsolete) fighter against God
Declension
Declension of bogoboreț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bogoboreț | bogoborețul | (niște) bogoboreți | bogoboreții |
genitive/dative | (unui) bogoboreț | bogoborețului | (unor) bogoboreți | bogoboreților |
vocative | bogoborețule | bogoboreților |
References
- bogoboreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN