boghiță
Romanian
Etymology
From boaghe + -iță.
Noun
boghiță f (plural boghițe)
- Diminutive of boaghe
Declension
Declension of boghiță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) boghiță | boghița | (niște) boghițe | boghițele |
| genitive/dative | (unei) boghițe | boghiței | (unor) boghițe | boghițelor |
| vocative | boghiță, boghițo | boghițelor | ||
References
- boghiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN